Primaria StraoaneStraoane_01Straoane_02Straoane_03

REPERE ISTORICE

 

Satele comunei

Actuala comuna are in compunerea sa urmatoarele localitati:

  • Straoane
  • Repedea
  • Valeni
  • Talapan

In cele ce urmeaza le vom prezenta in ordinea importantei lor istorice, fara a neglija aspectele economice si sociale. De multa vreme ele formeaza un nucleu de viata umana oarecum comuna, fiind apropiate geografic unul de altul si asezate pe aceeasi cale de comunicatie.

Straoane. Provenind din contopirea a doua sate bine dezvoltate, actualul Straoane este un sat cu o mare putere economica, social-politica si culturala. Centrul civic se gaseste pe teritoriul fostei comune Straoane de Jos, unde se afla primaria, caminul cultural, cinematograful si postul de politie.

Celelalte edificii edilitare si economice - gradinite, scoli, posta, magazine, unitati agro-zootehnice sunt raspandite pe tot teritoriul localitatii.

Gospodariile sunt asezate pe de o parte si de alta a soselei asfaltate si pe reteaua de drumuri(ulite) ce se desprind mai ales de pe partea sud-vestica a soselei si ajungand pana in apropierea malului Susitei si a paraului Repedea.

Soseaua are pe de o parte si de alta santuri intarite cu dale de piatra, peste care s-au construit multe podete de beton placut ingrijite.

De-a lungul soselei s-au amenajat trotuare, cu fonduri obtinute din contributia obsteasca, dar au mai ramas unele portiuni neamenajate.

In afara de sosea este asfaltat si drumul spre Repedea, celelalte ulite din sat fiind pietruite.

Reteaua de ulite brazda altadata comuna nu numai in zona construita, ci si prin extravilan. Acestea asigurau comunicatia intre gospodariile satenilor si proprietatile lor viticole din afara spatiului construit. Cele mai multe din aceste ulite au fost insa desfiintate in urma comasarii terenurilor, a intemeierii fermelor viticole si a replantarilor cu vita noua. Au ramas in amintire drumurile spre "Zapodi", spre "Tarina", spre "Solaru", drumul printre vii spre Muncelu si altele.

Se pastreaza insa drumurile din intravilan, cu denumirile lor, reprezentand numele unor familii mai reprezentative de pe drumurile respective sau punctul catre care duc.

Fiind interesante pentru numele pe care le poarta si pentru ca indica sediul unor edificii publice sau unele puncte(zone) insemnate ale comunei, le vom enumera pe cele mai importante care se desprind de pe sosea.

In Straoane de Jos. Pe dreapta soselei, cum urci dinspre Panciu, in apropiere de centrul satului, se afla fosta ulita Zamfir.
  -Ulita Marinestilor porneste din sosea si merge pana in zona viilor.
Pe stanga soselei:
  -Ulita spre via Ungureanu. Se gaseste inainte de intrarea in spatiul construit. Se desprinde din sosea si se termina la fosta vie Ungureanu. O portiune din ea este hotar intre Straoane si satul vecin Neicu.
  -Ulita Comanestilor. Porneste din sosea si merge paralel cu paraul Pahoncea, denumita actualmente Ghenuche . Si pe aceasta ulita se ajunge la via Ungureanu si mai departe la Nemteanu(Gata), ultima facand hotar cu satul Neicu.
  -Ulita mare sau drumul spre Repedea. Face legatura cu satele Repedea si Valeni. Pe acest drum asfaltat sunt principalele edificii ale comunei: Primaria, Politia, Caminul Cultural cu biblioteca si cinematograf, Scoala Generala Nr. 1 si Dispensarul uman.
Din acest drum se desprinde, spre stanga, ulita Bisericii, ulita Dobrinestilor, ulita T. Iorga si drumul spre Valeni, iar spre dreapta sunt alte uliti care duc spre mijlocul satului.
  -Ulita Farmaciei. Porneste din fata farmaciei spre mijlocul satului; se ramifica spre piscul Carului si Butnaru si ajunge in drumul Repezii.

In Straoane de Sus se desprind din sosea mai multe ulite care au ca denumire tot numele unor familii: a Draganestilor, a Gegestilor, a lui Pistol. Ele patrund in spatiul construit unde intalnesc alte ulite dispersate in retea: Petroiu, Braila, a Robestilor, a Stoiculestilor, a Ragestilor, nume luate de la familii mai reprezentative, care locuiesc sau locuiau pe acestea.

Pe ulita Braila se ajunge la cimitirul satului, unde se afla cea mai veche biserica din zona, Biserica Sf. Nicolae, declarata monument de arta medievala.

Muncelu. A avut o dezvoltare mai lenta. Locuitorii sai, oameni harnici si gospodari, si-au durat case frumoase si gospodarii infloritoare, ca si vecinii lor din Straoane. Dupa primul razboi mondial si-au infiintat o scoala cu numai doua clase, iar acum au o scoala de 8 ani. Au camin cultural, oficiu postal si magazin pentru aprovizionarea populatiei. Muncelu ramane in amintirea urmasilor ca satul unde s-au dat lupte crancene in vara anului 1917 pentru apararea gliei strabune.

Repedea. Ca asezare umana, statul s-a dezvoltat mai mult in anii din urma. Este recunoscut mai ales prin morile de apa, care s-au instalat si au functionat pana de curand pe o garla alimentata cu apa din Susita si din raul Repedea. Satenii practicau munca pamantului si a viei si aveau mosii pe dealul Repezii si peste apa Susitei. Sunt oameni harnici, care si-au oranduit in lunca Susitei un satuc gospodaresc, cochet. Au scoala proprie si magazin de aprovizionare locala. Pe aici a circulat multa vreme un trenulet ce transporta busteni si cherestea spre gara Tisita, unde era o fabrica de parchete.

Si aici, ca pe o mare parte din Valea Susitei, sunt spatii acoperite cu prundis, neproductive, care urmeaza sa fie ameliorate prin efectuarea unor imbunatatiri funciare de anvergura. De pe acum s-a amenajat o gradina de legume si zarzavaturi, cu o suprafata nu prea mare.

Valeni. Este un satuc putin populat. Oamenii, oarecum izolati, tind sa se stabileasca pe platou in Straoane, unde conditiile de viata sunt mai bune. Asezarea ramane insa in istorie, prin legenda ce aminteste de epoca lui Stefan cel Mare, in care se povesteste ca voinicii lui ar fi dat lupte pe aceste meleaguri cu turcii, invingandu-i. Iar ca dovada a victoriei lor sta marturie replica unei biserici foarte vechi ce fusese construita din lemn de acei voinici, folosind capturile de pret parasite de turci in fuga lor catre Dunare. La sud de sat se gaseste iazul din Valeni, amenajat de fostii proprietari ai acestor locuri. Ultimul cunoscut, care avea mosii pe valea Susitei pana in Varnita se numea Apostoleanu. Acum iazul apartine orasului Panciu si este folosit ca loc de agrement.

Vestigii, legende ale trecutului si atestari documentare cu privire la satele comunei

Despre vechimea si aparitia acestor sate nu se cunosc date precise, pentru ca nu s-au gasit documente care sa ateste momentul aparitiei lor. Primele documente semnalate sunt relativ recente si nu le consideram atestatoare de vechime. Este de retinut in aceasta privinta punctul de vedere al istoricului C.C. Giurgescu, exprimat in cuvintele:
    "Datele pomenite in hrisoave nu inseamna ca atunci au fost satele, ci inseamna ca numai atunci au luat contact cu cancelaria domneasca pentru unele cazuri de vanzari, cumparari, hotarnicii. Existau in acel timp zeci de sate care nu simtisera nevoia legaturilor cu cancelaria domneasca si, deci, nu sunt mentionate in documente.

Cercetarile arheologice efectuate in zona si consemnate in mai multe scrieri de specialitate aparute, au scos la iveala vestigii care confirma in mod incontestabil existenta vietii umane din vremuri indepartate pe plaiurile comunei."

Cercetarile efectuate de V. Bobi intre anii 1970 - 1972, in colaborare cu institutul din Iasi, a pus in evidenta prezenta unor vestigii arheologice in apropiere de satul Muncelu, la Fantana din Vale si la Cetatuie, reprezentand urme ale vietii umane care s-ar fi dezvoltat aici intre secolele VII - II i.e.n.

"In partea de est a satului Muncelu - spunea V. Bobi - la iesirea spre Ciolanesti, pe malul drept al raului Susita(corect Zabraut, n. ns.), se afla punctul numit "Fantana din Vale". Pe supafata acestei terase, care are o intindere de 30ha, au fost identificate doua asezari neolitice la distanta de 600m una de alta. Dupa caracteristicile ceramicei si uneltelor, credem ca e vorba de o asezare neolitica timpurie, cultura Cris, peste care s-a suprapus o asezare apartinand epocii bronzului, culturii Monteoru. Ceramica Cris contine pleava de cereale in compozitie, iar unele fragmente mai prezinta si o angoba rosie".

Despre descoperirea de la "Cetatuie" cercetatorii V. Bobi si M. Florescu scriu:

"In partea de nord-est a satului Muncelu se afla un bot de deal inalt de circa 20m care cobara spre nord catre raul Susitei, numit de localnici punctul "Cetatuia". Partea estica a Cetatuiei este abrupta, iar in partea vestica se afla un sant de aparare pe care localnicii il folosesc ca drum de acces. Datorita eroziunii puternice din timpul ploilor a fost scos la suprafata un material arheologic constand din: ceramica, unelte si impungatoare din os, aschii din silex si numeroase fragmente ceramice apartinand epocii neolitice, culturii Cucuteni, fazei B si epocii Bronzului, cultura Monteoru.

Asemenea urme au fost descoperite in in hotarul comunei Manastioara, vecina Straoanelui.

"Sfarsitul neoliticului" - consemneaza E. Giurgea intr-o lucrare a sa - inregistreaza prima trecere prin Vadul carpato daubian a triburilor de indo-europeni, careia ii urmeaza o intensa prezenta a populatiei din epoca bronzului putand fi urmarite in complexele apartinand culturii Monteoru: Fitionesti, Padureni, Straoane, Crucea de Sus, Dealul Neicu, Satu-Nou, Vizantea etc.

I.M. Pusca, abordand intr-o recenta lucrare a sa densitatea vetrelor de locuinte de-a lungul vaii Susitei, include intre aceste vetre "Fantana din Vale" si "Cetatuia" din Muncelu precum si Repedea unde, peste vestigii mai vechi din epoca pietrei slefuite se suprapun asezari din epoca bronzului. Autorul mai subliniaza si faptul ca "intr-un numar mare din statiunile mentionate" se intalnesc mai multe niveluri de locuire din aceeasi epoca, reflectand revenirea locuitorilor pe vechile vetre, dupa trecerea unor necunoscute vicisitudini.

Continuarea vietii umane in arealul asezarii Straoane in perioada civilizatiei greco-dacice este confirmata de monedele romane descoperite la Straoane si Repedea, datand din epoca anterioara transformarii Daciei in provincie romana.

Prezenta lor se datoreaza intensului schimb comercial dintre Dacia si Imperiul roman prin Moesia.

In aceasta privinta, G. Stefan afirma ca: "Desi inca putine, aceste date sunt totusi suficiente pentru a pune in discutie includerea Munteniei si a Moldovei meridionale in zona economica si culturala romana",rolul principal in procesul romanizarii recenind provinciei Moesia. In adevar, aceste regiuni strans legate de lumea elenistica, au inceput sa fie controlate de romani inca inainte de cucerirea Daciei, poate chiar pe vremea lui Domitian. Pentru Muntenia si Moldova de sud, regiuni rulale, orasele situate pe malul drept al Dunarii au jucat acelasi rol cu cel al oraselor occidentale pentru partea apuseana a tarii".

Cu toate ca teritoriul Daciei de la est de Carpati nu a fost cucerit de romani, contactele dintre dacii liberi si locuitorii din regiunile controlate de acestia au continuat nestingherite, legaturile prin Vrancea sau prin Muntenia cunoscute de localnici.

Sunt confirmate aceste contacte de monedele de factura romana gasite in asezarea Straoane pe raza localitatii Repedea.

Migratiile popoarelor din rasarit, ce s-au produs dupa parasirea Daciei de catre Aurelian, au imputinat, desigur, populatia bastinasa. Codrii si muntii au fost insa ascunzisuri de nepatruns ce au aparat pe multi localnici.

Cele mai multe popoare migratoare nu au lasat nici o urma a lor in zona. Fac exceptie in primul rand slavii, care pana la urma au fost asimilati de populatia autohtona(vlahii), chiar daca temporar au predominat din punct de vedere social si politic.

Aceasta asimilare este ilustrata prin adoptarea limbii majoritare.

Cumanii, care s-au asezat la curbura Carpatilor, deci si in Vrancea, apoi tatarii, care le-au desfiintat asezarile, dar nici ei n-au stat prea mult pe plaiurile vrancene si in cele din urma turcii, au lasat urme atat in limba cat si in obiceiurile bastinasilor. De la cumani ne-au ramas cuvintele: ciolan, catun, corhana, vataf, dusman, baci, coman, Talaba, Talapan, Basaraba, Calmatui.

Mai interesant este faptul ca ei au trecut la catolicism si au infiintat intre anii 1227-1228, Episcopatul Cumanilor cu sediul in Civitas de Milkov, nu departe de Focsani.Un document mentionand aces episcopat este deosebit de important pentru ca atesta existenta populatiei romanesti in sudul Moldovei, deci si zona noastra.

El este emis in anul 1234 de catre Papa Grigore al -IX-lea catre principele de coroana al Ungariei, aratand ca in Episcopatul Cumanilor sunt niste popoare care se numesc valahi care, desi se socotesc crestini, totusi(...) avand diferite rituri si obiceiuri, fac fapte care nu se pot spune. Caci dispretuind biserica romana, nu primesc tainele bisericesti de la venerabilul frate al nostru, Episcopul Cumanilor, care are dioceza acolo, ci de la oarecari pseudo-episcopi ce tin de ritul grecilor.

Disparitia cumanilor din Vrancea se datoreaza marii invazii a tatarilor din anul 1241 cand hoarda, ajungand in drumurile ei in tinutul Putnei, a distrus armata ce i se impotrivea - nu se precizeaza daca era ungureasca sau a Episcopatului Cumanilor - a ocupat tot tinutul si, apoi, a patruns in Transilvania prin trecatoare Oituz.

Rivalitatea dintre unguri si tatari se pare ca a avantajat pe bastinasi, pentru ca le-a permis sa-si reorganizeze formele de viata social-politice proprii.

Prin moartea conducatorului Hoardei de Aur si prin hartuirile localnicilor, tatarii au fost determinati sa se retraga in zona Bugeacului(partile tataresti), obligandu-se sa apere tarile romanesti de dusmani in schimbul unei dijme in vite si grane.

Eliberati de orice stapanire straina, bastinasii bajeniti au inceput sa se reintoarca pe la vetrele lor si este posibil ca asezarile sa fi inceput sa se reorganizeze chiar de pe atunci.

 

copyright 2007 Primaria Straoane, Toate drepturile rezervate