Preocupati in permanenta de asigurarea bunurilor necesare vietii prin valorifiarea resurselor locale, locuitorii satelor comunei s-au ocupat din cele mai vechi timpuri de cultivarea pamantului, cresterea animalelor si pasarelor si exploatarea bogatiilor padurii.
Cultivand pamantul, au contribuit la dezvoltarea agriculturii, viticulturii si pomiculturii.In gradinile de pe langa curte, femeile, mai ales, au cultivat unele zarzavaturi si legume pentru alimentatia ceruta.
Cresterea animalelor si a pasarilor se limita numai la acoperirea nevoilor locale. Exceptie faceau doar oieritul si intr-o anumita masura apicultura.
Vinificatia, cu toate operatiile ei, constituia o indeletnicire tehnica ce I se acorda multa atentie de catre podgoreni. La munca viei se foloseau unelte din agricultura cat si unele proprii, cum sunt: foarfece de vie pentru retezat, chitonagul pentru ingropat (batut) aracii, pompa de stropit, iar pentru cules: cofe, galeti, cosuri de nuiele, cosorelul sau cutitas pentru taiat strugurii, ciubarul si paranga pentru transportul lui si mustuitorul.
Legumicultura a fost si este putin dezvoltata local. In gradina de langa curte se cultiva ceapa, usturoiul, patrunjelul, mararul, morcovul, leusteanul. Gospodinele mai gasesc loc pe langa casa pentru cateva cuiburi de fasole de gradina, castraveti, cartofi, precum si cateva cuiburi de rosii.
Din sate era nelipsita “fieraria”, unde se faceau potcoave si se potcoveau caii, se puneau rotile la caruta, se incheiau carutele confectionandu-le partea metalica, se reparau diferitele unelte agricole sau obiecte gospodaresti.
O indeletnicire cu o arie de raspandire mai mare era prelucrarea lanei, a bumbacului, a inului, a canepei si intr-o vreme a borangiului, obtinut prin cresterea viermilor de matase.
