Padurile comunei, impreuna cu pasunile si fanetele ei, au constituit din cele mai vechi timpuri cea mai mare bogatie naturala locala, care s-a perpetuat pana in zilele noastre.
In fiecare din aceste zone sunt loturi cu denumiri mostenite din batrani, care pastreaza si astazi, servind spre orientare: Dambul Chietrisului, Dealul Secului, Buduiul hanului, Valea Campului, Gura Chiliei, Coada Jgheabului, Buduicalce, Poienile Popii, Aluna, Harsu, unde se gaseste un semn de hotar “Fahul cu palma”(copac secular), Tiharaia, Fantanele, etc.
In paduri predomina arbori cu esenta tare: stejarul, gorunul, ulmul, carpenul, fagul, jugastrul, si arbori de esenta moale, mai ales in lunca apelor ca: teiul, plopul, salcia, arinul, alunul si alte specii.
