Cresterea animalelor a constituit o indeletnicire de seama a stramosilor din satele comunei, o preocupare desprinsa din necesitatea rezolvarii problemelor de transport, de a se ajuta cu ele la munca din camp si de a asigura carnea necesara alimentatiei.
Din vechime au fost crescute , ca si astazi, vitele mari, boii si caii, oile si caprele, apoi porcii si paznicii nelipsiti ai caselor satesti, cainii. Aproape in fiecare locuinta se gasesc “oratanii”, in special gaini. S-au adaugat apoi gastele, ratele, curcile si mai rar bibilicile. Mai recent, mai ales dupa ultimul razboi, a luat un oarecare avant cresterea iepurilor de casa.
Albinaritul, o indeletnicire de prim ordin in trecut, cand lipseau alte surse de zahar, a pierdut treptat din importanta, insa acum a inceput sa prezinte interes, datorita exportului.
O indeletnicire mult folosita in perioada interbelica de gospodine era cresterea viermilor de matase. Se pare ca numarul restrains de duzi nu a permis dezvoltarea in continuare a acestei indeletniciri de mare importanta economica.
Recent s-au experimentat frunzele de stejar ca hrana pentru viermii de matase si rezultatele obtinute au fost satisfacatoare.Ca urmare a acestor rezultate au fost amenajate suprafete special la Talapan, Casa Padurii, pentru cresterea viermilor de matase, date in grija padurarilor.
